Aiton

Aiton,satul copilariei mele e schimbat.Oamenii pe care i-am cunoscut s-au retras pentru vesnicie in cele trei cimitire ale satului.Pe ulita mea din Hurubeni nu mai locuieste permanent decat Mara,vecina mea.Mi-e si groaza cand aud batand clopotele,iar pleaca cineva...Dupa ce Lucian Blaga a scris despre nasterea lui in Lancram,dupa ce dl.profesor Vasile Lazar,dirigintele meu,a scris o monografie a Aitonului,ce as putea scrie eu?Cand lipseam de la scoala,dl.Lazar il trimitea pe varul Vasile Muresan sa ma caute.Il intreba la intoarcere daca m-a cautat pe Horhedi si pe Inate,stiind ca-mi place sa hoinaresc ca si Creanga alela pe drumuri.Satul era plin de oameni,iar timpul parca avea nesfarsita rabdare cu ei,asa percepeam eu lumea la varsta mea.Duminica se intalneau la biserica,la Caminul Cultural,erau serbari,era mult tineret pe ulita principala a satului.Pe Ciolt se juca fotbal,iar seara se intorceau vitele de la pascut.O multime de vite,iar acum doar o umbra a acelei cirezi.Cei care au trudit pe hotarele satului cu sapa,cu coasa si mai ales cu inima se odihnesc in tintirim. Ei isi stiau rostul,bietii nostri batrani.Aproape in fiecare sambata ajung in Aiton.Descarc proviziile din masina,cosesc,tai lemne,repar ceva la casa,la poiata,repar un gard ce sta sa cada,ca la o casa nelocuita,dar timpul nu-mi ajunge niciodata.Timpul nu mai are nesfarsita rabdare cu mine.Au aparut in sat vile,case de vacanta,o primarie noua,moderna,un dispensar nou,o biserica noua.E frumos satul meu!Multe bucurii,dar si mai multe necazuri ma leaga de el.Unii ii spun Talhareni,altii ii spun Cinstirea,pentru mine ramane AITON,satul unde odihnesc toti ai mei si unde as dori sa-mi traiesc si eu vesnicia sub brazda dura si iarba atoasa a cimitirului nostru la sfarsitul unui ciclu existential.Cand ajung in Aiton cu oameni straini de sat imi place sa-i duc la Castel,sa le arat ssoala noua,bisericile,Caminul Cultural,sa-i duc pe Ciolt de unde pot vedea imprejurimile pana departe.Vara,abia se vad casele de atata pomarie si verdeata.Cu toate ca locuiesc si muncesc la Cluj,radacinile mele sunt la sat.Toate dorurile ma poarta numai si numai inspre Aiton.De acolo imi trag seva si caut dragostea de a mai trai o zi. DOMNITA EMANOIL(REBI)